22

Caravelul era preg?tit, Zaza d?duse n combustia plec?rii, agita?ia din jur prevestea iminenta desp?r?ire de ??rm, iar pesc?ru?ii ncepuser? s? se acomodeze naiv cu prezen?a catargelor. ns?, pentru Abdallah sosisea vremea scrupulelor. Ceva nu-i d?dea pace, un ic n suflet, o strngere de inim?, un frison discret printre gnduri. Ceva nu era la locul cuvenit sau nu se afla n apele sale, ceva disonant, ca un contrapunct aruncat cu neaten?ie pe partitur?. Imposibil de reperat, dar inconturnabil. Att de scitor nct nu mai ?tia exact cnd aveau s? plece, bloca?i ca de spaima livresc? de a c?uta iota strecurat? ilegitim n Talmud-ul nv??a?ilor. ncepu, previzibil, cu biblioteca. Aici ntotdeauna ceva lipse?te sau nu a fost deslu?it. Trecu cu privirea peste rafturile pline de c?r?i, edi?ii complete, exegeze, opusuri, volumene, h?r?i ?i enciclopedii, fiin?ele care fie i puneau n chestiune proiectele, fie i provocau ntreb?rile. Mirosea a aer curat, a granit ?i a lemn l?cuit n lumina cald? a soarelui. Toate erau aranjate nu dup? denomina?ia cotei, ci dup? conota?ia lecturii, astfel nct, fiecare raft de cartotec? propunea deja, prin simpla deschidere, mii de proiecte de cercetare ?i deschidea c?tre milioane de posibile lecturi, consistente ?i coerente prin simpla trimitere c?tre cmpul semantic al celorlalte rafturi. Ba mai mult, printr-o ingenios? g?selni?? care d?dea folosin?? practic? ?i vindeca sistemul de discuri al lui Raymondus Lulus de congenitalul s?u ridicol ontologic, orice extragere a unei cartoteci provoca o redispunere a celorlalte aflate nc? n sertare ?i stabilea ordinea a?ez?rii acestora inclusiv dup? intensitatea hot?rrii cu care cea dinti fusese accesat? ?i dup? succesiunea exact? a cartotecilor folosite. Desigur, pentru a te delecta cu Platon, Grigorie de Nyssa ori Pascal, trebuia fie s? deschizi un sertar, la ntmplarem ?i aplicnd metoda unei afereze sementice destul de complicate pentru a croi o bibilografie care s? conduc?, finalmente, c?tre opera unuia dintre ace?tia, fie s? abordezi sec?iunea dorit?, la raftul c?utat, pentru a lua de acolo c?r?ile dorite ?i a?ezate n ordine alfabetic?, potrivit tuturor edi?iilor ce nu puteau lipsi dintr-o bibliotec? decent? ?i conform tuturor rigorilor administrtive ale acesteia.

    Se l?muri repede c?, paradoxal sau din contr?, nu aici avea de g?sit ceea ce c?uta. Abdallah se repezi spre sec?iunea anglo-saxon?, scoase din raft edi?ia Oxford a Societ??ii deschise ?i a du?manilor s?i ?i privi cum, din biblioteca de pe aripa stng? a s?lii de lectur?, se deschidea u?a ascuns? ce d?dea nspre chila caravelui, locul unde, ntr-o parte a acesteia, se afla Bibliotheca Arcana. Visita Interiora Terrae, Rectificando Inveniens Occultum Lapidem, lucruri la care se gndea des, niciodat? pn? la cap?t ?i ntotdeauna cu rest. Cobor aparent inezitant treptele, de fapt ?ov?ielnic n ceea ce prive?te viabilitatea pa?ilor s?i, ?tiind deja c? ceea ce c?uta n-avea s? fie printre cele ascunse acolo, ceea ce este indefinit nefiind neap?rat pierdut, iar ceea este pierdut nefiind neap?rat r?t?cit. Motiv pentru care nu st?rui ?i plec? privind n trecere prin hubloul ce deschidea c?tre lumina indefinit? a apei, ochiul de argint prin care marea l privea. ?i pentru c? n acea or? a zilei privirea ntoars? a adncului i provoca indigestie , se gndi c? dac? zeii se afl? ?i printre crati?e, adev?r prea pu?in rostit, r?spunsurile c?utate ar putea fi g?site n buc?t?ria caravelului. De?i spa?iul acesteiea nu fusese amenajat de el, se asigurase c? lemnul folosit avea s? fie din cedru libanez ?i c? picioarele buc?tarilor aveau s? se opinteasc? n lespezi de cremene . Printre altele, buc?t?ria era dotat?, detaliu a c?rui paternitate o revendica, cu o ni?? dedicat? dificilului ?i inconturnabilului proces de punere n oper? a papana?ilor. Dar cum nici despre ace?tia nu putea fi vorba, ncerc? s?-?i aminteasc? dac?, nu cumva, a?ternuturile acelei dimine?i nu i-ar fi putut t?inui ceea ce el c?uta. Aproape c? intarase n ceea ce, func?ional, se numea dormitor, cnd se opri zmbind ndoielnic n vecin?tatea gndului potrivit c?ruia ar fi o inconsecven?? ca, prin frustul gest al cercet?rii, s? izgone?ti pliurile albe ale cearceafului din spa?iul cedin?ei. Ca atare, trecu printre iatacul protejat de paravanul din dreapta camerei ?i pernele aruncate n stnga , trecu cu privirea peste cele trei covoare orientale primite n dar de la Sayyid bey Hassashin ?i deschise larg u?ile engleze?ti care d?deau nspre generoasa teras? din pupa caravelului. Moment revelator, ce pocni ca sticla de ?ampanie ce avea s? izeasc?, de dou? ori, peretele caravelului. Prima dat?, pentru c? acesta fusese botezat botezat Le Tasse. A doua oar?, pentru c?, a?a cum tocmai ?i amintise, respectivul nume fusese folosit n secolul al XIX-lea de c?tre o fregat? care transporta opium nvelit n carte rar? ?i care naufragiase pe o insul? din pacific. C?pitanul, singurul supravie?uitor al violentei acost?ri, povestea c?, de?i analfabet, reu?ise s? citesc? toate c?r?ile salvate, s? vorbeasc? o englez? care i aducea aminte, f?r? s? ?tie de ce, de Baudelaire, ?i c? nu reu?ise s? ?i dea seama ce anume se ntmplase cu opiumul adus. ?tia doar c? maimu?ele de pe insul? ar fi avut mult timp o un zmbet din alt? parte, c? soarele nu apusese timp de cteva s?pt?mni, nici m?car n timpul nop?ii, ?i c? lipiile coapte pe pietrele ncinse ar fi avut un gust foarte bun.

    Ca atare, a doua sticl? de ?ampanie se izbi sub luna plin? de bordul caravelului, numele Xenos fu rostit, iar Zaza declar? neconvins?, dar n cheie elin?, c? veleriului i va spune Le Tasse dar c? se va gndi mereu la altcevaul s?u.

23
 
 Abdallah se gndi c? timpul plec?rii a sosit, vremea z?bovirii a trecut, ceasul dubiilor s-a consumat. Cum adic?? P?i chiar a?a, imagineaz?-?i o fregat?, dar ce fregat??…, o caravel? ancorat? pe Dmbovi?a, la podul de
la Hanul
lui Manuc. ?i da, uite-o acolo, cu pnzele nc? strnse ?i coborte, cu trei catarge care, n sfr?it, dezlegau misterul prezen?ei pesc?ru?ilor din centrul capitalei. ?i toat? forfota hamalilor, zarva precupe?ilor ?i njur?turile c?ru?a?ilor nc?rca?i cu cele necesare unei c?l?torii att de lungi, sudalme ap?sate ?i strig?te r?stite, c?ci, desigur, un port nu este areopag, iar manierele figureaz? prea rar pe lista priorit??ilor, ns?, f?r? a ne nchipui, din aceast? cauz?, c? toat? h?rm?laia nu este ntr-un fel ordonat?, c?ci, ?i n aceste zile, grija pinii de mine sau proiectul bine chibzuit sunt patronii consacra?i ai locului. Vom vedea mai trziu ce se afl? n sacii c?ra?i ?i n co?urile de nuiele adunate laolalt?, n cuferele atent ferecate ?i n l?zile stra?nic z?g?zuite, ne vom oprim mai trziu asupra pavilionului sub care navig?m ?i, abia dup? aceea, vom descrie camerele ?i l?ca?urile acestei caravele. Nu voi mai spune dect c? azimutul stabilit, fluctuant n rigiditatea lui, ?tie unde s? ne duc?. Mai nti, ntr-o singur? noapte,
la Br?ila
, pentru o man?ie n bobi, apoi, ntr-o alt? noapte, pe Prut ?i pe Moldova,
la Sfintele Mn?stiri
ale Neam?ului, pentru a ne nc?rca cu odoare pentru Hagios Oros ?i cu pove?e pentru inimile noastre nc? pietrificate ?i netopite de respirul isihast pe care l sim?im profetic n ceaf? ?i nu eschatologic n ritmul cardiac. La ntoarcere, ne vom opri n ora?ul vechi al Constan?ei, vom bea o cafea n gr?dina de lng? vechea hagie, vremea e frumoas?, n ton apocaliptic , a?a c?, tr?ind finalul n orice clip?, vom sorbi r?bd?tori din cafele. De acolo nainte, drumul bizan?ului este a?ternut, biblioteca alexandriei ne asteapt?, vene?ia nu mai are r?bdare, buenos-aires-ul suspin? n a?teptare ?i milonga, iar r?s?ritul se va deschide f?r? ncetare la bord de noi. R?mne doar s? afl?m cum doamna seraiului ?i a arborescentelor ocult?ri ale seraiului ne-a c?lcat iremediabil puntea ?i a decorat indelebil velierul.
 
 
Doamna Seraiului post-dixit:
 
 

Motto:
"There is nothing new under the sun but there are lots of old things we don’t know."
(Ambrose Bierce -The Devil’s Dictionary)

-"Esti sigur, fiule?" ofta din rarunchi avva Varsanufie, mngaindu-si alene barba de matase de porumb nspicata cu miere salbatica.
-"Sunt sigur, parinte; alta cale nu este. Fiindca cui bate i se va deschide, iara cine cauta va gasi."
-"Si crezi ca o sa puteti sa..?" Nu, nu era bine sa aduci asemenea dihanii la taclaua cu dulceata. Avva alunga ndata, cu un gest scurt, gndul nepoftit n filocalie. Fiindca, n adevar, punea mare pret pe ascultarea nvatacelului ce tocmai se hotarse sa mearga pe firul apei dupa raspunsuri. Singur avea sa fie greu, tare greu. Poate ca fiinta aia ciudata si dornica de cazne la spalat puntea, ca toti papistasii, ar fi stiut la nevoie nu numai sa-i crpeasca nadragii, ci si orele de cart.
-"Fii fara grija: n-as fi luat-o cu mine daca n-as fi stiut ca si ea cauta ceva n povestea asta. Nu mi-a spus exact ce si nu cred ca l cauta neaparat pe Domnul. Dar eu stiu un lucru, parinte:are prea mare trufie si n-are sa-si calce n veci cuvntul dat, mie sau altuia. "
-
"Vezi, fiule? Fii cu bagare de seama, ncurcate sunt caile ispitei. Nu-ti raci inima de la cele legate cum se cuvine si nu te pierde pe unde ai sa umbli. Altfel, drum bun: blagoslovenia o ai, ca altfel vad ca nu se poate."
Abd’allah se ridica alene si saruta mna de pergament a avvei. Strasnic duhovnic si strasnica dulceata de scorus negru mai avea Metocul armenesc! Undeva, de nebuna pe asa o caldura lesinata, se porni sa cnte o mierla.
Estimp, lumea se-nvrtea n legea ei: precupetele cntareau telemea la Floreasca, specialistii dramuiau moleculele ploioase ca pe bomboane cubaneze, soferii de troleibuz frnau cu aceeasi regularitate unde ntoarce tramvaiul la Mecet, pe Planeta Advertoriala se faceau si se desfaceau briefinguri n scrsnet de bici conceptual, iar brfa de cantina ministeriala o luase, ca de obicei, razna.
Zaza njura de mama focului (cum altfel?), multumita totusi ca reusise sa dea ravasul ce se misca acum prin vazduh, nainte ca firele de cupru din podea sa-i traga veselia de sub picioare. Cu exactitate de metronom chinezesc, atunci cnd discutia se mai dezmortea, dervisul din calculator se facea nevazut, cu sau fara voia lui.
Prin urmare, Zaza n-avea de unde sti ca trei cuvinte de nimica toata si anume "plec cu slepul", urmate de cea mai odioasa pana de net din istoria digitala a Sectorului Unu, l ntristasera pe dervis fara ca acesta sa-si explice cu precizie de ce.
Treizeci de secunde mai trziu, pe terasa de la Gritti, cineva scapa furios o lingurita de argint pe dalele de marmura, ce se prabusi cu un vaier cristalin. Un servet zbura prin aer, mpreuna cu un stol de porumbei satui de turistii americani si pesmetii lor plini de chimicale.
Ciudat lucru, Zaza auzi cazatura linguritei, fiindca e chiar nceputul partii a doua din Elvira Madigan, dar nu-i dadu atentie: "drace, iar m-a capiat Pantazi !"Mai mult dect neplacut: credibil.
Ofta: ce caldura netrebnica domnule, si-attea cufere de facut pna la miezul noptii!
Lanterna, brichetele, termostatul, rachetele de semnalizare, portulanele, sextantul, pesmetii, sosetele, hangerul zapciului, plasturii, polonicul si Brul Maicii Domnului (asa, sa-i faca placere teologului). Ca veni vorba de carti, ntreprindere complicata, constata pufnind ca mai trebuia un cufar.
Repede-repede, se apuca sa le trieze ca pe camasi: neaparat Baedekerul indispensabil, adica Craii. Lampedusa, fara ndoiala. Montaigne. Aristotel. Voiculescu. Quixote, desigur. Zumthor. Auerbach. Humm, Minulescu nu, Istrati da. Proust, prea nflorat, cu ce naiba sa-l port? Marquez nici att, prea multe dungi. Cucoanele Bront, bune de stat si oftat n cart, dar neaparat Conrad si Julien Gracq. Tolstoi, pentru zilele n care ploua si Ishiguro pentru cele n care nu. De Quincey si Ambrose Bierce, din spirit subversiv. Aloysius Bertrand. Wilde nu, ca visez urt. Jules Romains, plin de bune intentii, ca de obicei, ori eu visez la multe, deci nu… In fine, are sa mai cumpere din drum si daca n-are sa gaseasca, are sa le inventeze.
Gondola taia alene apa verde putred si undeva n spatele plin de cufere de piele fauve un baston ticaia nervos. Noroc ca pe Dmbovita nu sunt asemenea ambuteiaje!
Spoiler: dupa ce are sa si termine odata bagajele alea epice, Zaza are de gnd sa povesteasca cum s-a transformat slepul n galion confortabil, cine se invita la bord pe nepusa-masa si de ce salepul din Piata Ovidiu s-a prostit n ultimul hal. Dar pna atunci, Zaza i ordona suav lui Abd’allah sa spuna tot, ca la mititica.
PS: In mod exceptional, prin gratia ISPului of doom, tribulatia n-a ajuns la voi dect duminica. Protasovii de asemenea: e lucru mare, aveti doua seriale pour le prix d’un seul.

24

Autorul

decembrie 29, 2006 | Diverse  |  Leave a Comment

 

Orice autor care ?i respect? noviciatul are o serie de personaje, mai mult sau mai pu?in definite, care ?i a?teapt? contextul. Scurta lor inventariere nu poate fi dect binevenit?. S-ar putea obiecta c? gestul este nociv, privndu-le de contextul survenirii lor ?i l?sndu-le prad? acestei pseudo-priviri obiective a inventarului. Nu m? interese?, a se sl?bi. Sunt autor!

Ca atare, primul personaj este chiar autorul. Chestiunea lui este cea mai delicat?, statul lui este cel mai echivoc, numele s?u este cel mai ambiguu. Din nefericire pentru el ?i salvator pentru literatur?, prezen?a lui este anonim?. ?tears? pn? la interpretare, prezent? doar prin personaje. Ca atare, conturul s?u este infinit. Din aceste motive, pentru a nu l?sa loc tangajului paradoxelor ?i aporiilor texturii din spatele lor, refuz?m expunerea autorului. Dup? cum spuneam, sunt autor!
Ca atare, am s? vorbesc despre primul meu personaj, care, a?a cum rezult?, este deja secund. Desigur, fa?? de cel dinti, despre care am mai spus c? nu prea poate fi cuprins, dar ?i asta oricum nu face nimic, ntruct eu o s? m? opresc asupra celui dinti, care este cel de-al doilea . Asta ca s? nu revin, ?i s? nu m? repet, a?a cum o face, ntr-un fel, cel de-al doilea fa?? de cel dinti personaj, dar, na!, c? iar am ajuns la ceea ce inten?ionam s? p?r?sesc. Cel de-al doilea, chiar ?i n calitate de unu, nu face dect s? repete. Hypocriz? pe fa??! Ipocrizie curat?. Actorie f??i??. S-avem pardon! Orice a? face, nu-l pot disocia pe cel de-al doilea de cel dinti sau pe cel dinti fa?? de cel de-al doil0ea. Ceea ce nu este deloc acela?i lucru, dar s? nu ne oprim acum asupra unor astfel de detalii. A?a de mici cum, uneori, ?i ies n cale, pe att de mari ?i de arborescente se arat? ele n cele din urm?.
 Ca atare, mult mai precaut, ?i pentru a evita inutila b?taie de cap, ar fi s? trecem direct la cel de-al treilea personaj. Chestiunea aceasta a dublului o devenit un fel de preocupare u?or obsesiv?, motiv pentru care ar fi mult mai bine s? ocolesc ?i nceputul ?i urmarea pentru a nu da ghes ?i pentru nu gdila nclina?iile interpretative ale recidivivului unu ascuns ?i ale ipocritului secund prim. Dar cum orice personaj ter?iar, n situa?ia dat?, nu ar face dect s? reproduc?, n ecou ?i la urm?, conform aceluia?i gest repetitiv, rizomatica situa?ie, am s? ncep cu sfr?itul. Care este, deci, ultimul meu personaj? Chestiunea este cu mult mai dificil? dect pare. C?ci, v? ntreb, cum s? m? refer, la urma urmei, adic? la ceea ce, aparent, are cea mai mic? importan??, dar care apare ca fiind primul demn de a fi men?ionat? Relund lexicul priorit??ii nu o fac dect din perspectiva secundarit??ii. ?i viceversa. S?-i spun c? este primul pentru c? este ultimul ar avea sens ?i n registrul evanghelic al revela?iei cre?tine, dar nu a? vrea s? vorbesc n ultimul rnd despre acest lucru. O dat?, pentru c? nu se cuvine, a doua oar?, pentru c? n?eleg ?i ncuviin?ez anacronic motivul pentru care sofi?tii, printre care ?i Socrate, ntr-unul din procedeele lor prefetate, fie r?sturnau lucrurile cele din urm? n cele dinti, fie porneau de la ultimele pentru a ajunge la primele. Apoi, pentru c? orice referire ultimativ? este recuperat? metatopic, prin absen?a primului, n locul acestuia. Secundo, chiar dac?, vorba lui Wittgenstein, nu avem metadiscurs, lucrurile stau la fel. C?ci asta revine la a spune ori c? totul este discurs, contextualizabil, iterabil ?i grefabil, iar m?rturie pentru asta sunt nu doar palimsestele ?i banalul mecanism al cit?rii, ci ?i phylacterele lipite strns de hasidimi. Sau la a spune c? orice este prim poate deveni oricnd secund, ?i invers, orice criteriu poate fi r?sturnat n minuscul simptom.
Problema r?mnd ntreag? ?i nev?t?mat? de vreo solu?ie oarecare, l propun terapeutic, cu toate riscurile farmaciei, pe Magrite.
 

 

25
 
 
Ideea e ca, da, teza mea de doctorat este despre Sf. Dionisie Areopagitul si, in buna parte despre toata povestea cu ierarhia divina si cea ecleziastica, si, da, am vazut si filmul Scara lui Iacob, care, desigur, mi-a placut in mare parte, dar inspirat cum au fost cei din administratia Catedralei Sf. Sofia mai rar . Si daca in Ezekiel se vorbeste de o calatorie intr-un car de foc, si daca Parmenide a fost plimbat pana la Zeita intr-un car oarecum asemanator, liftul ar rebui sa fie luat si el in consideratie in imaginarul ascensional, cu toate ca, deja, a fost facut acest lucru, in sens inves, adica descensional, in finalul acelui film foarte frumos numit Angel Heart .
26

baraka

noiembrie 22, 2006 | Diverse  |  Leave a Comment

27

intelepciunea copiilor

octombrie 16, 2006 | Diverse  |  Leave a Comment

Deunazi, doi buni prieteni mi-au povestit replica tulburator de clara a copilului lor. Raspunsul este de pus in insectarul replicilor amutitoare, in sertarul ideilor adumbritoare sau in raftul gandurilor fara de final, adica undeva intre volumele din Platon si borcanul cu dulceata de nuci.
Intrebat de mama sa in ce masura ar aprecia aparitia pe lume a unui fratior , cel mic, aproximativ doi ani si zece luni, se gandeste senin si sobru, adulmeca avantajele, pipaie consecintele si raspunde: “mai bine doua furnici “.
 
Infinite reverente!
28

se poate si asa

octombrie 6, 2006 | Diverse  |  Leave a Comment

Experimentez starea larvara. Imi par vascos. Si mereu in urma mea. Dorm cum apuc. Adorm pe fotoliu, ma trantesc pe canapea sau in patul nefacut . Ma trezesc dimineata nemultumit si pus pe certa cu mine insumi. Imi beau cafeaua, ma spal, ma schimb. Detest sa adorm imbracat in altceva decat in ceea ce consider eu ca fiind pijama . Daca as fi trait intr-o tara musulmana si l-as fi auzit pe muezin behaind in varful moscheii as fi aruncat cu conserve, rosii sau oua in el. Auzi! La illaha illa Allah. De parca asta ar fi un motiv.
Doar in cateva momente ale zilei ajung egal cu mine insumi. Destul de putine. Neplacut si indezirabil. Astept cu interes momentele in care ma voi intrece. Dicutiile treneaza, gandurile au intarziere , proiectele sunt obtuze, privirea este inaclaita, vorba este gangava, limba incarcata. In astfel de momente, rarisimele clipe in care ma depsesc sunt temeinic infundate cu activitati marunte, procupari fragmentare, priviri punctuale, rupte de orice perspectiva si private de orice efort memorativ. Ca si cum as trai o viata de cuplul cu umbra mea. Pe de alta parte, astfel de stari imi sunt indispensabile.  De abia cand ajungem sa ne bem cafeaua impreuna fara sa ne agresam verbal si cand reusim sa ne zambim (imi) revin si ma intrec. Deocamdata mai am de baut niste cafea.
 
P.S. Mai demult, ma intreba Amoral de ce e luat dracul ca etalon al plictiselii. Are Origen mai multe de spus despre asta. Plictisul inteles ca incremenire in proiect ca de-terminare ontoteologica, ca paralizie , ca dominare. Dar, ca in cazul lui Iov, nu poti pleca mai departe daca nu te pui in chestiune. Si risti sa nu ajungi sa te pui in chestiune daca tu sau lucrurile din jurul tau nu se altereaza. Pe de alta parte ma intreb de ce tocmai acum, afara e frumos, ploua, este innorat si e racoare fara a fi frig. Ar trebuie sa rezonez si sa n-am stare. Cand colo, eu am prea multa.
29

Iconografie

august 2, 2006 | Diverse  |  Leave a Comment

 
 
30

Fiului meu

august 1, 2006 | Diverse  |  Leave a Comment

Azi este ziua  de na?tere a fiului meu. ?i m? gandesc, nc? o dat?, la faptul c? semnifica?ia tat?lui vine dinspre fiu. Dou? mii de ani de teologie cre?tin? s-au str?duit s? explice acest lucru, pe care nu-l po?i n?elege dect pe calea unei revela?ii supranaturale dac? e s? fie sau pe calea a?a zisei revela?ii naturale a fiului pe care, de?i l a?tep?i, nu poate dect s? te surprind?. ntotdeauna ?i f?r? sincop?. l mbr??i?ez cu tot sufletul meu ?i i doresc aripi de foc.

31

Negrul cafelei.

mai 3, 2006 | Diverse  |  Leave a Comment

 
 
 
 
32
« go backkeep looking »
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X