4

Articol publicat in: Cultura


Despre func?ia îndeplinit? de nebun în cetate s-a scris enorm. De la figura marginalit??ii maligne, pân? la tr?s?tur? care îl scoate pe nebun din orizontul simplei duplicit??i fa?? de societea în care tr?ie?te pentru a-l descoperi ca fundament al acesteia. Nu m? refer aici doar la nebunia clinic?, ci la imaginarul acelei excentricit??i la care recurge psihiatria sau psihanaliza spre a-?i putea în?elege obiectul. Nu m? refer aici doar la func?ia baccantelor în cadrul cultului bacchic, ci, deopotriv?, la ipostaza nebunilor pentru Christos. Schematizând, dou? tr?s?turi mi se par a fi definitorii în cazul acestora. Prima este anonimitatea în care se înv?luie nebunul – cele mai notorii cazuri de excentricitate social? sunt forme de renun?are la uzan?ele ?i paradigmele acestei lumi pentru a putea primi, f?r? garan?ie, mesajul unei alteia. A doua este chiar acest dar pe care nebunii îl primesc ?i pe care, pentru a-l reprezenta mai bine, pentru a-l reda lumii într-un gest fundamentant, se mic?oreaz?, se adâncesc în kenoza cotidian? – vezi Zaharias Lichter – se asum? ca regi ai gunoaielor, principi ai frimiturilor, împ?ra?i ai gesturilor ridicole.
Din perspectiva aceluia?i sens, nebunul înregimentat clinic se arat? ca intermediu, ca element psihopomp ce s-a pierdut pe sine, fiind folosit, profetic de altceva. Absen?a lui de lâng? noi semnific? prezen?a Altului radical care, satanic, poate distruge pentru a dezgropa fundamentele pierdute. Pe mul?i dintre ace?ti nebuni îi po?i întâlni pe strad?, în mijlocul vacarmului lipsit de repere. ?i tocmai pentru c? nu particip? la acesta, pentru c? ?i-au rupt carnetul de adeziune , prezen?a lor are ceva recentrant, ceva ce te repune pe drum.

Nu de mult, erau u?or de reperat: în Ci?migiu, pe Magheru, la Hala Traian, în troileibuzele din Drumul Taberei . Acum, sunt ceva mai greu de identificat. Unii dintre ei nu mai sunt de g?sit, al?ii, mai tineri, le-au luat locul. O lume din care dac? ar lipsi aceasta ar fi fatal afectat? de o normalitate prost în?eleas?. În absen?a lor am fi mai pierdu?i decât suntem.

Acum ceva timp, la M?n?stirea Crasna se aciuise un nebun – ceea ce în stilistica ?i în substan?a contextului era absolut firesc. Probabil c? numele lui era Pip?. ?i avea o preocupare de baz?: conducea o ma?in? imaginar?. ?inea strâns volanul, la zece ?i zece, lua viraje largi, generoase, semnaliza, schimba destins viteza, nu clacsona ?i nu înjura. V?zându-l într-una din obi?nuitele sale zile de trafic, doi poli?i?ti s-au gândit c? pu?in amuzament nu poate le poate ?ifona sobrietatea lucioas? a uniformei. Ca atare, l-au oprit pe Pip? ?i l-au întrebat de carnet. Pentru acesta din urm? lucrurile se complicaser?. De?i conducea o ma?in? ?tiut? numai de el, nu de?inea un carnet de acela?i fel. Motiv pentru care le propuse un troc . Dac? nu îl amendau, urma s? îi duc? la unu’ pe care nu ?tia cum îl cheam? dar despre care aflase c? are arm? f?r? a de?ine ?i un permis pentru ea. Pentru cei doi poli?i?ti ziua devenea roz? cu vipu?c? ro?ie.
L-au urcat în ma?ina lor cu girofar ?i i-au ascultat ner?bd?tori îndrumarea. În astfel de momente surescitarea anticipeaz? gloria final?, lauda adresat? de superiori, prima râvnit?, invidia colegilor. Micul or??el devenise labirintic. Au ajuns la ?int? ?i au t?cut adânc. Îl ?tiau prea bine, dar nu se a?teptaser? la a?a ceva din partea lui. Ap?ruse în ora?ul lor pe la 1949. De?i avea o atitudine inflexibil?, caracter rigid ?i orientat spre un singur scop, fusese integrat în comunitatea lor plin? de concesii . Era genul de prezen?? pe care o po?i ignora, dar nu o po?i ocoli. Mici fiind, întâlnirea cu el le inspira scene ?i postúri de r?boi. Acum aveau grij? de el ?i îi goneau pe cer?etorii care î?i f?ceau menajul nomad înjurul lui. Contemplau în lini?tea dup?-amiezii statuia osta?ului necunoscut.

5


Name (necesar)

Email (necesar)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X