4
    Nu mult i-a luat discursului public din România s? se acomodeze ?i s?-?i însu?easc? necesara dimensiune critic?. De multe ori i-a fost actualizat? doar „retorica”, f?r? o bun? deprindere a limitelor interpret?rii. În pu?ine cazuri, de?i perene, am remarcat aplicarea sa „constitu?ional?”. Nimic anormal în respectiva sporadicitate. A?a cum, în cheie aristotelician?, pentru a înv??a/deprinde virtutea, aceasta trebuie practicat?, la fel, pentru a actualiza dimensiunea critic? a cuvântului, este necesar? deprinderea regulilor ?i reproducerea fizionomiei acestuia printr-un incipient demers imitativ. Aproprierea etapizat? a deprinderii critice se r?sfrânge, cu toate abaterile ?i reu?itele subsecvente, asupra temelor abordate.
    Astfel, când vine vorba despre chestiunea „exodului inteligen?ei române?ti”, tiparul este reprodus. De ceva vreme, discursul public deplânge univoc gestul celor care, înzestra?i cu bun-sim?, inteligen?? ?i ample lecturi, decid fie s? r?mân? în ?ara în care ?i-au finalizat studiile universitare, fie s? tr?iasc? în ?ara care le-a pus la dispozi?ie mijloacele necesare continu?rii unei cercet?ri început? aici.
    De?i sus?in c? fenomenul este provocat de un complex de cauze, consider c? dou? dintre acestea au un statut emblematic. Este vorba fie despre deprofesionalizarea elitei din România, fie despre dezinstitu?ionalizarea voca?iei. În ambele cazuri r?ul este profund ?i endemic. De regul?, cei care s-au întors în ?ar? dup? ce au finalizat doctorate în universit??ile notorii ale Occidentului nu numai c? nu au unde performa, dar sunt înstr?ina?i cu necesitate de domeniul cercet?rii. Fie pentru c? spa?iul universitar este înc? monopolizat de oameni care au transformat voca?ia academic? în gest mercantil, fie pentru c? în România revistele academice care beneficiaz? de recunoa?tere interna?ional? sunt aproape inexistente ?i insuficiente. Nu în ultimul rând, pentru c? vidul institu?ional ?i cel civic atrag persoanele educate de sârguin?a cercet?rii, de bunul sim? al ra?ionamentului ?i de frumuse?ea retoricii. Elita este deprofesionalizat? sau înstr?inat?.
    Cu toate acestea pozi?ia curent? este u?or triumfalist?, flambat? de tropii reîntoarcerii. Nimeni nu remarc?, îns?, faptul c?, mul?i dintre cei care se întorc, dac? nu p?r?sesc domeniul cercet?rii chiar prin încercarea de a-l face posibil, se raporteaz? marginal fa?? de acesta, prin încercarea de a compensa diletantismul institu?ional, sau p?r?sesc, înc? o dat?, ?ara, c?utând normalitatea în alt? parte. De?i perioadele de tranzi?ie ar trebui s? fie animate de cei care pot propune un autentic discurs critic, în cazul nostru tocmai ace?tia sunt cei dintâi pierdu?i. De unde ?i gloria mediocrit??ii.
 
5


Name (necesar)

Email (necesar)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X