4
Cā?iva actori dintre shakespearieni, sprijini?i de mediul academic din marea britanie, īntre?in la foc mic ?i peren dubiile īn privin?a identit??ii autorului acelui corpus atribuit, īn mod tradi?ional, b?trānului William. Pān? aici, nimic anormal. Dac? īn privin?a lui Homer lucrurile stau la fel, consider c? este de bun sim? survenirea unei īntreb?ri similare ?i īn cazul lui shakespearare. ?i nu m-a? mira s? se spun? c? ?i maestrul din Statford-upon-Avon a fost orb. Cultivarea unor astfel de echivocuri īn privin?a identit??ii marilor autori, chiar ?i īn absen?a unor motive serioase, nu poate fi decāt fertil?. C?ci, Borges nu avea decāt dreptate atunci cānd spunea c? nu ?tim dac? Dumnezeu exist?, dar cu siguran?? a avut un fiu. Pe de alt? parte, inventarierea motivelor pentru care paternitatea shakesperian? a respectivelor opere a fost pus? la īndoial? fie te las? prad? unei gāngave stupori, fie ī?i provoac? un s?n?tos hohot de rās. Eu prefer ce de-a doua variant?.
 
S? vedem ce spun argumentele:
 
1. "Shakespeare, n?scut īn familia unor analfabe?i din Stratford-upon-Avon, nu ar fi avut de unde s? aib? cuno?tin?ele pe care le solicit? scrierea unor piese de o asemenea anvergur?". Argumentul nu ?ine, fiind u?or contrafactual. S? lu?m un alt exemplu notoriu. Ludwig van Beethoven s-a n?scut īntr-un mediu nu tocmai favorabil. Adic? s?r?cie pregnant? plus al?i ?ase fra?i ce concurau pentru aten?ie unor p?rin?i absen?i. Īn plus, ludwig era tutelat de  "autoritatea capricioas? a tat?lui, un cānt?re? de curte mediocru, alcoolic notoriu. Observānd īns? talentul muzical precoce al fiului s?u, acesta a īncercat s? fac?, f?r? succes, din micul Ludwig un copil-minune , asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart" (http://ro.wikipedia.org). Cu toate acestea, Ludwig a devenit Beethoven. Dar poate c?, totu?i, opera nu-i apar?ine. Poate c? a fost compus? de unul dintre profesorii s?i, compozitorul Joseph Haydn.
 
2. "Shakesperare nu a pomenit in nici o piesa de locul lui de nastere si nici nu a construit intrigi pornind de la viata oamenilor de rind din Anglia rurala". S?-i fie ru?ine! Cum de ?i-a permis!? Dar poate c? avea ceva de ascuns, poate c? nu ī?i iubea clasa din care f?cea parte… Infamul!
 
3. "Un autor scrie despre propriile experien?e, despre propria via?? ?i despre apropia?ii lui. Shakesperare nu pare s? fii f?cut acest lucru.". ?i unde este grani?a dintre biografie ?i fic?iune? Nu sunt biografiile īmbibate ca o baclava de siropul fic?iunii. Oare relatarea obiectiv? ?i rece nu este cea mai subtil? fantezie? Altfel spus, v? jur cu māna pe inim? c? am av?zut c.v.-uri care aveau mult mai mult? conota?ie decāt denota?ie. Īn plus, dac? tot a fost admis faptul c? opera shakepsperian? este genial?, de ce nu am admite un plus de geniu – unul dintre pu?inii autori care ne-au pus īn contact cu literatura paricid?.

4. "Gradul de sofisticare a intrigilor, precum si bogatia informatiilor pe care le etaleaza nu s-ar putea justifica decit venind de la un autor cu o instruire academica mult mai consistenta decit a plebeului Shakespeare". Acest argument fiind atāt de pu?in fancy-shmancy m? las? perfect mut. Genul de replic? ad?pat? de tropul urm?torului tip de judecat ?: "?sta este prea de?tept ca s? fie de-al nostru. S?-l lapid?m!".

5. "testamentul bardului e scris intr-o maniera care nu tradeaza nimic din sofisticarea stilistica a pieselor". Un banc extrem de bun, dar nu un argument. Mi-l imaginez pe Shakespeare dizolvat de urm?toarea cramp? mental?: "s? īmi redactez testamentul sau s? mai compun o pies??".  Dac? īmpingem argumentul mai departe, ne-am putea īntreba dac? corpusul testamentar are vreo leg?tur? cu Dumnezeu. Curente ale tradi?iei mistice, iudaice ?i cre?tine, au insistat asupra faptului c? dumnezeirea este indeterminabil? nu din cauza vreunei lipse sau absen?e, ci din cauza unui con?inut infinit. Ori, din acest punct de vedere, vom spune fie c? Dumnezeu e un tip mult mai complex, deci nu a putea revela chiar el con?inutul acelor texte, fie c? problema nu a fost pus? cum trebuie, variant? pentru care optez, f?r? a oferi, aici, alte l?muriri suplimentare.

Īnchei prin a evoca imaginea final? a filmului Prospero’s Books ( Peter Greenaway ): Propero, con?tiin?a vie a universului, autorul corpusului "shaekespearian", arunc? piesele de teatru īn ap?, le d? prad? indetermin?rii, disolu?iei, uit?rii. Caliban, demonul, este cel care, aflat īn imersiune, le recupereaz? ?i ni le ofer? spre citire. Deci, īntrebare foarte veche, cine este autorul?

5


Name (necesar)

Email (necesar)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X