4
Primul argument n-are a face cu teologia, ci cu filosofia politic?. Asta dac? ne înc?p??ân?m s? credem c? fundamentul discursului politic nu e unul de tip teologic. A?a c? s? m? ierte Voltaire ?i Rousseau, dar în felul s?u, iluminismul este cel mai mare banc.

Potrivit acestui argument, chestiunile care apar în spa?iul public sunt reglate de comunitate sau prin acordul comunit??ii. Statul nu are de ce s? intervin? iar reglement?rile sale, în privin?a acestui acord, sunt ininteligibile.

Al doilea argument este ceva mai aproape de miezul chestiunii. Potrivit acestuia, icoana are, printre altele, o func?ie anamnetic?. Mai de grab? o alegorie, decât un simbol, c?ci ea vorbe?te p?strând t?cerea despre ceva care nu poate fi epuizat de discurs.

Bref, c? tot î?i place ?ie vorba asta cr?iasc?, într-o societate atât de astenic? ?i de orbit? de pudoarea corectitudinii politice, numai de lipsa semnului nu ducem lips?. Apoi, chestiune ceva mai sub?ire, genul ?sta de corectitudine politic? sufer? incurabil de ceea ce orice urma? al filosofului cu nume de mizilic nume?te self defeating argument. C?ci, m? întreb dac? pentru ateu sau pentru ???? ?????  ????????? peretele alb nu devine, prin chiar gestul arbor?rii sale, o alt? alegorie, chiar dac? sinistr? în corectitudinea ei. Iar aceast? observa?ie îmi provoac? un hohot plin de via?a pe care to?i cei lovi?i de pudoare semantic? o tr?iesc, dar nu o ?tiu.

Desigur, îmi vei putea spune c? imagina?ia va avea de suferit datorit? respiroului univoc la care suntem supu?i. La asta ?i-a? replica a?a: n-are-a face!

Grecul deosebise deja între dou? tipuri de imagina?ie. Una vulgar? ?i la îndemâna oricui, îns? cu grade diferite de profunzime. Alta, mult mai subtil? ?i, pe deasupra, creatoare. Dac? pe prima nu o putem pierde, decât prin severe accidente craniene, fiind facultatea care mediaz? între intelect ?i sensibilitate, pe a doua o putem anchiloza, dar nu prin unidirec?ionarea privirii – s? nu uit?m c? minimalismul zen este una dintre matricele generative ale imaginiii divine –, ci prin lep?darea acesteia în uitare.

Ca atare, ?i din acest motiv nu am pudori semantice, ci dimpotriv?, le recomand. Nu am nimic, p?strând logica acestui argument, s? punem pe pere?i ?i crucea ?i semiluna ?i ochiul lui Buddha ?i steaua lui David ?i compasul masonic. Oricum, labirintul semantic în care suntem arunca?i este evident. ?i dac? abunden?a semnelor este înlocuit?, ca în povestea lui Borges despre cele dou? labirinturi, cu absen?a total? a acestora, tot labirint ?i semn este ?i acesta din urm?, de?i mult mai ermetic prin chiar golul deschis, c?ci, atât timp cât suntem în el, c?ut?m, înc?, un sens.

De aceea, pân? la a pune problema unei ierarhiz?ri a profunzimii cuvântului care nu înceteaz? a fi mereu rug?ciune, eu cred c? textura avraamic? pe care credinciosul se a?eaz?, spunându-i fie niyyah, fie kavanah, fie nepsis, este mereu aproape aceea?i.

Iar asta m? bucur?, c?ci, dac? e s? d?m crezare unei cronici despre înfrunt?rile dintre templieri ?i muslmani, „r?zboiul dintre ace?tia seam?n?, atât de ciudat, cu iubirea”. P?rintele S. remarca, într-un vitraliu al catedralei de la Chartres, un cuplu de cavaleri – un arab ?i un templier – care se înfrunt? cu l?nci ce se frâng ?i care formeaz? un triunghi. Ce poate fi mai minunat? ?tiu doar c? ce este mai r?u ?i mai r?u este un peretele alb care nu apar?ine unui dojo zen ?i în care, deci, nu este nimic de citit, pentru c? nu este nimic de citit. Vorba cuiva: au fost admise c?s?toriile interconfesionale, dar nu a fost îng?duit? rug?ciunea interconfesional?. Iar asta tot datorit? analfabetismului simbolic cu are avem de-a face.

În finalul acestui argument, propun o analogie: în condi?iile în care 90% din locuitorii unei ??ri nu ?tiu s? citeasc? un obiect-subiect de art?, cel mai sinuciga? gest cu putin?? este cel de a închide muzeele, de a elimina statuile publice, de a distruge orice reper arhitectonic.

Al treilea argument ne trimite c?tre nucleul pove?tii: dat fiind faptul c? actul infinit ?i fluctuant al credin?ei are o morfologie ?i o anatomie atât de profund? ?i de volatil?, de ce s? îl vulgariz?m prin prezentificarea sa obscen ?, transformându-l în banal ?i afectându-l cu priviri imunde? În primul rând, pentru c? actul credin?ei are o patologie extatic?, provocând, în ambele sensuri ale cuvântului, eklesia. Apoi, pentru c?, în cheie koan-cosmotheandric?, „zei sunt ?i în buc?t?rie”.

Zaza ar fi vrut s? r?spund?, dar f?r? s? în?eleag? de ce ?i cum, de pe la jum?tatea perora?iei lui Abd’ allah, începuse s? recite crezul niceeo-constantinopolitan. ?i pentru c? nici m?car imaginea st?rii de natur? nu putea s? curme în?iruirea epiglosic? ?i aproape sacadat? a lui „n?scut ?i nu f?cut”, î?i promise c? se va îngriji alt? dat? de replica cuvenit? Scolasticului.

***

Tot la replic? se gândea, în acela?i timp, ?i Pantazi. Mai bine zis, la replicile sale, în?irate de vârful bastonului ce împungea la pas trotuarul.

C?tre ce trimite chipul pe care îl tot purta de atâta vreme? C?ci, dac? în indefinitul început magia emanat? acoperea sentimentul glis?rii, destul de devreme ?i-a dat seama c? acesta din urm? era esen?ial. C?, în absen?a acestei prezen?e fugitive, perpetuu glisante ?i ve?nic vii, efigia e golit? de sens. ?i, de?i în?elegea faptul c? aventura nocturn? ?i scrima ironiilor sub?iri nu f?ceau decât s? îi alimenteze respectiva senza?ie, pentru o perioad? s-a compl?cut în a crede c? despre asta era, în definitiv, vorba.

Nec plus ultra.

Abia mai târziu, intui?ia faptului c? pasul nocturn, parfumul frem?t?tor ?i sarcasmul infinitezimal m?surat trebuie s? duc? altundeva a prins contur precum aluzia unui nimbus. Unde anume trebuia s? ajung?, nu ?tia, motiv pentru care r?mânea cu r?t?cirea ?i cu melancolia unui anacronism înn?scut, dar bine camuflat de excelenta deprindere a uzan?elor acestei lumi.

Sau poate c? ?i asta era doar o masc??

Una profund? ?i greu de înl?turat, pe care o primise de când înv??ase s? scrie, s? converseze, s? citeasc?.

Adesea, sim?ea imboldul devastator de a prinde, a apuca, de a smulge, de a se bucura de purul act al atingerii sau al privirii, dar pre? de o clip? lipsit? de paradigmele ?i lentilele prin care înv??ase s? scrie, s? converseze ?i s? citeasc?. Moment al apari?iei, asta dac? nu cumva ?i aceasta este una dintre cele mai subtile m??ti prin care privim ?i în?elegem.

?i pentru c? nu avea prea des parte de aceast? suspendare privilegiat?, se l?sase sedus, în mod propedeutic, de catatonica senzualitate a koan-ului, de labirintul luminos al aporiilor, de estetica schematic? în indeterminarea pe care o propune a Indochinei, de savoarea deslu?irii tâlcului ?i emo?iei a tot ce era patronat de muze, de arborescentele sisteme ?i miresme lingvistice ce m?rturiseau amalgamarea babelic?.

Dar toate acestea, pân? în apexul urcu?ului, atunci când nu va mai avea nevoie de scar?.

Desigur, nu întotdeauna î?i dorea a?a ceva. Erau momente în care naviga prin lume în c?utarea unui Teatru Magic, Doar Pentru Nebuni, luându-?i numele diavolilor maltezi sau walpurgici, îmbr?când gesturile lui Woland, respirând nostalgia ?i mirarea lupului de step?. Iar acum, când g?sise ceea ce dorea, se temea c? va avea de pierdut, fie prin frust? dezam?gire, fie prin neaten?ie ?i orgoliu. Desigur, echilibristica practicat? cu ajutorul unui fertil tutoriat cu tente regizorale îl mai putea ?ine pe drum, dar nu pentru prea mult timp. ?i, de?i nu era sigur c? avea nevoie de un final, c? trebuia s? ofere, în definitiv, ceva anume, intuia o alternativ?. Una de care se temea ?i pe care o spera.

***

„Sper s? ne mai întâlnim”, spuse Abd’allah. „Nu c? nu a? fi recunosc?tor pentru ceea ce am primit pân? acum, dar dac? se poate ?i mai mult, de ce s? nu o facem

„Întotdeauna se poate mai mult, a?a c? îngerii Domnului s? v? sufle în pânze”, spuse p?rintele într-o cheie augustinian? remarcat? de urechea catolic? a Zazei care ar fi vrut s? se despart? în cheie proustian?.

Astfel, caravelul, înc?rcat de sfinte daruri pecetluite de binecuvânt?ri, porni, pe deasupra trandafirilor m?n?stirii, spre Constan?a.

5


Name (necesar)

Email (necesar)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X