4
 
Trecur? prin biblioteca m?n?stirii în grab?. Asta pentru c? Abd’allah mai credea, chiar ?i înainte de mas?, în puterea enciclopedic? a privirii, în timp ce Zaza avea oroare, mai ales în astfel de momente, de paginile cu viniete ?i cruciuli?e ro?ii, involuntara cortin? medieval? a pio?eniei prost asumate a editorilor. Apoi, orice bibliotec? nu poate fi decât labirintic?, în special cele care, prin aparenta ordine, te r?t?cesc, l?sându-te s? vezi doar dansul caden?at ?i sacadat al paginilor ?i al volumenelor. În plus, foamea c?p?ta conota?ii eshatologice.

    Meniul c?lug?resc a?ternu peste chipul lui Abd’allah o lini?te adânc? ?i îi alung? Zazei blazarea provocat? de spectrul monocrom al terapeuticei salate. ?uica cu tarhon ?i cea cu busuioc deschiseser? incontrolabilul festin. Melci?orii de varz? aburind? înseninar? chipul celor prezen?i, în timp ce extirparea oric?rei forme de abstinen?? gurmand ? le reveni c?rn?coirilor de n?ut, nobil? mo?tenire a livre?tii orient?ri a Ivireanului. ?i, în timp ce ?al?ul bon-famme adus pe mas? era demn de t?cerea lui Gogol, maco?ul ?i dio?ul b?n??ene?ti exorcizar? orice putea sta sub semnul cump?t?rii gastronomice. ?i, cu toate acestea, nimic nu era deplasat. Motiv pentru care, Abd’allah constat?, înc? o dat? ?i prin-l?untru, paradoxul agapelor monahale. Cum eposibil s? ai parte, tocmai aici, de un festin pantagruelesc f?r? a exagera câtu?i de pu?in. Adic?, s? mânânci tot, dar nu prea mult, nici prea greu ?i nici doar un pumn de gr?un?e încol?ite apocaliptic. ?i binecuvânteaz? Doamne bucatele acestea c?ci scris este „nu doar cu pâine se va hr?ni omul”, dar nici chiar a?a.

    Din candid entuziasm ?i bucuroas? de absen?a oric?rui sentiment de culpabilitate, c?ci mâncarea fusese grozav? ?i nu picase greu, Zaza î?i încerc? norocul prorocit de cafeaua abia servit?.

    „Ai zis c? o s?-mi spui ce crezi tu despre chestiunea statutului icoanelor din ?coli. Dac? nici acum nu e momentul, te declar iconodul, indiferent ?i am s?-i spun p?rintelui s? nu-?i mai lase pe mân? icoanele pentru Sfântul Munte”. Asta ar fi trebuit s? stârneasc? o reac?ie, c?ci locul era prielnic, momentul oportun iar Abd’Allah de mult timp îndatorat. Inspir?, sorbi din cafea ?i se ab?inu cu greu s?-?i aprind? o ?igar?.

    „Da, dar a propos de asta, tocmai m? gândeam la faptul c?, de?i „nu doar cu pâine se hr?ne?te omul, ci ?i cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”, acesta din urm? este asimilat, finalmente, sub forma sfintei Euharistii, ?i nu este vorba aici despre petitio princhipii, ci despre m?sura în care suntem în stare s? recunoa?tem în bucata de cozonac sau de pâine punctul indefinit al lui Esher, adic? mai mult decât un simbol ?i mai pu?in decât o eviden?? empiric?”.

    „Par ma chandelle verte!, dac? afl?m r?spunsul la întrebarea asta, vom deslu?i misterul acestor agape în care, a?a cum în?eleg, nu poate fi vorba doar despre comensualism analgezic”. Zaza, spuse ultimele cuvinte cu o rezerv? infinitezimal?. Asta pentru c? ar mai fi gustat din merele coapte ?i învelite cu miere ?i scor?i?oar?. Apoi, întrucât ceva îi d?dea de în?eles, ca un murmur r?spicat în ?opt? ?i rostit într-o maltez? pe cât de sacadat? pe atât de insinuant?, c? în La Bruyere ar fi de g?sit ceva.

      Astfel, ?tiind c?, orice ar fi f?cut, gândul i-ar fi zburat tot la Pantazi, îndr?zni.

    „Dou? lucruri nu se împac?: Voltaire, oedipianul, cu Caragiale, tat?l sau fiul. O s?-?i spun c?, în mori?ca dialecticii, ar putea fi pu?i laolalt?. Îmi vei r?spunde c? al?turarea nu ar fi decât abstract?, f?r? halbe de bere ?i lipsit? de batiste stropite cabotin. ?i ai avea dreptate. Desigur, r?mâne ironia ochiului nebun ?i încruntare celui ce-?i râde pintenesc de moravuri. Dar cele dou? priviri ?i cele dou? hohote au motiva?ii diferite. De aici ?i neîmp?carea. ?i de aia nu am aflat, înc?, cum s? le port împreun? pe blazon. Nu ar fi atât de important dac? nu s-a întâmpla s? practic?m, par hasard, acea privire caleidoscopic? asupra vie?ii, chiar ?i f?r? voia noastr?.

    Abd’allah i-ar fi r?spuns c? nu e neap?rat nevoie de blazon, c? asta se câ?tig? dup? ce, mai întâi, a fost pierdut, dar ?tia c?, de?i ar fi g?sit acordul, nu de asta avea Zaza nevoie. Iar ceea ce i-ar fi priit, urma s? vin?, f?r? a putea fi dezv?luit dinainte printr-un cuvânt. În plus, date fiind circumstan?ele, ar fi în?eles gre?it, motiv pentru care, pân? la Patmos, îi r?mânea s? se bucure de ceea ce i se întâmpl?, f?r? s? ?i în?eleag?. A?a c?, hot?rî s? revin? la ceea ce, de?i ducea înspre acela?i subiect, deturna pu?in aten?ia. Momentul era bun, Zaza în trans? aporetic? ?i convins? c? orice ar fi fost spus avea leg?tur? cu lucrul la care se gândea ea, iar p?rintele stare? tocmai se întorsese cu un platou de argint plin cu faguri de miere.

    „Exact! ?i a?a ajungem la povestea de care aminteai tu. Dar pentru c? nu sunt cel mai în m?sur? s? l?muresc acest lucru ?i pentru c? P?rintele ar putea ?i ar trebui s? rosteasc? întreb?rile mult mai bine decât mine, voi prezenta succinct trei argumente în favoarea p?str?rii icoanelor în institu?iile de înv???mânt. Apoi ne vedem de drum”.

5


Name (necesar)

Email (necesar)

Website

Speak your mind

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X